A scoate cuvintele cunoscute din teanc

Cuvintele cunoscute sunt cele cu care propoziția sună bine, nu cele a căror traducere ai recunoscut-o. În teanc, devin o pacoste când reapar la fiecare trei zile și tu te limitezi să le dai la o parte, fără să mai spui nimic. Arhiva este locul potrivit pentru ele. Fișele rămân păstrate. Doar că nu mai stau în cale. Ștergerea ar fi celălalt gest, și îl regret imediat ce am din nou nevoie de cuvântul respectiv la buton.

Arhivez încet. Un cuvânt pe care l-am rostit de trei ori cu voce tare și corect, în zile diferite. Nu de douăzeci de ori într-o duminică, pentru că vreau să „fac ordine” în teanc.

Când este învățat

Propoziția de exemplu a fost rostită cu voce tare. În grupul de limbă sau singur, nu doar în mintea ta. „Îl știu” atunci când glisezi este butonul pentru asta, iar el minte dacă îl apeși din nerăbdare. Atunci cartea revine prea târziu sau este considerată cunoscută și lipsește când ai nevoie de ea. Mai bine încă o dată. Încă o dată nu este un defect. Este intervalul la care se referă SRS: o zi, trei, șapte, treizeci, nouăzeci. Cuvintele cunoscute au parcurs deja acest drum.

Dacă ești nesigur, lasă fișa în teanc. Nesigur și arhivat înseamnă o lacună.

Arhiva nu este un cimitir

Poți recupera ce ai pus deoparte prea devreme. Un cuvânt de la serviciu, care brusc lipsește din nou, revine din arhivă în teanc, cu aceeași propoziție. Nu-l tasta din nou dacă mai este acolo. Fișele sunt răbdătoare. Dorința ta de a face ordine nu este. De aceea, nu arhiva tot ce ți se pare ușor. Ce pare ușor luni poate dispărea marți la telefon.

Numărul afișat în widget scade dacă arhivezi cu sinceritate. Ar trebui să scadă pentru că fișele sunt la locul lor, nu pentru că vrei să înfrumusețezi contorul. Un contor frumos cu gura goală este vechea minciună.

Ce rămâne în teanc

Tot ce ai rescris săptămâna aceasta. Tot ce conține un sunet care încă îți dă bătăi de cap. Tot ce nu poți formula fără să te uiți la fișă. Nu sunt cuvinte cunoscute, chiar dacă traducerea pare ușoară. Cuvintele de învățat actuale de pe widget pot fi exact acestea. Trei până la șapte. Restul colecției rămâne în aplicație, invizibil pe ecran, vizibil în teanc, atâta timp cât este de învățat.

Așa găsești arhiva: cuvinte cunoscute. Cum funcționează intervalele: SRS.

O dată pe săptămână, nu în fiecare seară

Privește cinci cartonașe pe care le spui fără ezitare de o lună. Arhivează-le când fraza ți-a intrat cu adevărat în memorie. Apoi oprește-te. Nu jumătate din teanc, doar pentru că widgetul afișează un număr mare. Numărul mare înseamnă muncă, nu dezordine. Opt dintre ele astăzi cu voce tare. Restul mâine. Cuvintele cunoscute sunt grămăjoara de la margine, nu scopul de a goli teancul. „Gol” nu înseamnă „germană”. „Gol” înseamnă un dispozitiv ordonat.

Uneori recuperez o carte pe care am pus-o deoparte prea devreme. Asta nu e un pas înapoi. Aceasta este propoziția care a lipsit la ghișeu. Înapoi în teanc, o dată cu voce tare, apoi la intervalele obișnuite. Nu o arhiva imediat din nou, doar ca numărul să rămână mic. Numărul poate crește dacă propoziția are lacune. Poate scădea dacă propoziția este corectă. Ambele sunt același buton, doar că în zile diferite. Fișele iartă această corectură. Un cuvânt șters nu o iartă, pentru că trebuie să-l creezi din nou, adesea fără vechea propoziție de exemplu. Cinci fișe pe săptămână, nu cincizeci. Restul rămân de făcut și vor fi spuse. Opt astăzi, suficient de tare încât să te auzi. Frumosul contor poate aștepta.

DeutschSprechen te ajută să ocolești cuvintele cunoscute, fără a le pierde. Dovada o aduci prin propoziție, nu doar prin buton.