DeutschSprechen

Glisează harta: repetă sau știu

Aplicație pentru învățarea vocabularului

O fișă pe care doar o recunoști nu înseamnă încă că o poți rosti. Cu toate acestea, glisarea este cea mai rapidă modalitate de a face teancul să fie corect. Repetă. Sau: știu. Două gesturi. Fără jocuri de ghicit cu patru căsuțe.

În această aplicație de învățare a vocabularului, propoziția de exemplu rămâne afișată pe fișă. Nu ștergi o simplă pereche de cuvinte și nu crezi că articolul va fi reținut cumva de la sine. Propoziția este motivul pentru care ritmul acesta este permis. Rapid, da. Gol, nu.

Ce înseamnă cu adevărat cele două gesturi

„Repetă” înseamnă: astăzi nu sunt sigur. Fisa rămâne în circulație. „Știu” înseamnă: pot să o spun, nu doar să dau din cap. Dacă apeși „știu”, deși ai ghicit articolul, minți calendarul. SRS ține minte asta. Peste câteva zile, cartea revine politicos, iar tu te superi pe tine însuți, nu pe aplicație.

Apăs „știu” doar dacă am rostit propoziția cu voce tare. În gând, în șoaptă, nu se pune. Gura e mai lentă decât degetul mare. Asta e ideea.

Ritm fără agitație

Douăzeci de carduri în zece minute sunt în regulă, dacă fiecare conține o propoziție. Două sute duminica sunt o adevărată performanță. Luni, teancul e jignit, la fel și tu. Mai bine o rundă scurtă timp de patru zile decât o zi eroică. Widgetul de pe ecranul de start afișează numărul de carduri de parcurs. Nu te laudă și nu te ceartă. Doar un număr.

Cuvintele cunoscute trebuie eliminate din rundă

Cea mai frecventă înșelătorie la exersarea vocabularului: totul rămâne în teanc, chiar și ceea ce stă acolo de săptămâni întregi. Atunci vezi mereu aceleași cărți ușoare și te simți harnic. În DeutschSprechen, cuvintele pe care le marchezi ca fiind cunoscute ies din runda activă. Ele se îndreaptă spre arhivă, dacă le-ai însușit cu adevărat. Golurile rămân.

La început, asta pare o pierdere. Teancul devine mai mic și mai dificil. Bine. Lucrezi la ceea ce îți dă bătăi de cap, nu la ceea ce poți citi deja pe frigider.

Propoziția rămâne vizibilă

Când glisezi cu degetul, ochiul vrea doar acel cuvânt. Între privirile în jos. Prepoziție, verb, terminație. Dacă propoziția are „trotzdem” în locul greșit și asta îți pune probleme, scrie o notiță exact pe cartea respectivă. Nu într-un al doilea caiet pe care nu-l deschizi niciodată. Notița călătorește împreună cu cartea.

Peste cinci mii de propoziții exemplificative sunt disponibile, sortate pe niveluri. Nu trebuie să le parcurgi pe toate săptămâna aceasta. Trebuie să le parcurgi pe cele care corespund nivelului tău și pe care vrei să le spui săptămâna aceasta.

După ce ai parcurs o propoziție

Fişa nu este conversaţia. După opt fişe, ia una cu tine la cursul de limbă sau în grupul de conversaţie. Aceeaşi formulare, nu una mai îndrăzneaţă. Cine doar trece mai departe, are un teanc ordonat şi o gură tăcută. Cine trece mai departe şi rosteşte o propoziţie cu voce tare, le are pe amândouă.

Ritmul din spatele acestui proces este cel cunoscut: o zi, trei, șapte, treizeci, nouăzeci. Nu trebuie să ții minte numerele. Trebuie să încetezi să mai iei cărți noi când cele restante depășesc numărul de douăzeci. Mai întâi restanțele, apoi cele noi. Astfel, exersarea vocabularului rămâne o rundă și nu o acumulare.

Mai multe detalii despre intervalul de timp găsești la SRS. Cum ajungi la asta în aplicație: Exercițiu.

Dacă urăști gestul

Atunci limita este prea mare. Zece cărți sincere. Nu ambiția cuiva de pe internet. Aplicația menține obiectivul zilnic mic. Profită de asta. O limită maximă pe care nu o atingi niciodată este doar un semn roșu. Una mică, pe care o atingi, este o zi de miercuri care a avut loc.

Ce omit

Fără muzică peste cartonașe, dacă vreau să aud terminația. Redarea automată este un alt mod, pentru mâinile ocupate cu altceva. Când glisezi, degetul mare este rapid, iar urechea trebuie să țină pasul. O singură voce este suficientă, cea a cartonașului.

DeutschSprechen este conceput pentru asta: fișe în germană, propoziția vizibilă, cuvântul cunoscut eliminat, cuvântul de învățat readus. Restul ține de disciplină, iar aceasta este suficient de mică încât să încapă într-o călătorie cu trenul.